Esential

De curand corabia pe care ma aflu incepe sa se usureze, raman tot mai putini pasageri si inca caut o singura persoana, pe langa acelea pe care le-am gasit deja. Treci repede peste multe cand ai persoanele potrivite langa tine in momentul potrivit. Langa acele persoane  treci peste toate obstacole pe care fiecare credem ca nu le putem evita. E frumos mai ales in momentul cand toti cred ca roata-i patrata, dar toti stiu ca oricat de patrata o fi ea tot se-nvarte ea o data. S-a invartit, au simtit si altii ce-am simtit eu de fiecare data. Prietenia nu e un lucru pe care-l inveti la scoala, e ceva greu de explicat pentru multi, dar daca nu sti ce-i notiunea de "prieten" atunci n-ai invatat nimic.

Pe langa prieten(i), ce poate fi mai frumos decat ea. O vad, stiu cine e, e mereu acelasi pasager de pe corabie care-mi invadeaza visele cu lucruri marunte si frumoase. Continui sa cred ca e pasagerul de care am nevoie la carma corabiei, langa mine. Am cautat unde nu m-am asteptat, era fix in fata mea, dar paradoxal, nu o gasesc. Se ascunde si nu inteleg de ce. Dupa atatea valuri si atatia pasageri pe care ii aleg sa stea langa mine imi dau seama ca nu sunt cei potriviti. Nu poti asambla acest puzzle cu piese care, poate, se aseamana.
Eu sunt capitanul corabiei mele si pasagerul altora. Ma invart in loc si nu-mi dau seama ce pot face sa-i atrag atentia incat sa inteleaga ca tot ce-i mai bun este exact langa ea. Respectul, aprecierea, zambetul, increderea. Doar un singur pas. In acel moment pe corabie vor exista doar 2 pasageri. Noi doi. Tu si eu. In acel moment valurile se vor opri. La fel vor face si ploaia, si vantul. Cerul va deveni senin si in sfarsit visele vor deveni realitate. Pana atunci vom fi intr-un continuu joc "de-a v-ati ascunselea".