Ce vrea sa-nsemne?

               Ceasul ticaie, in devafoarea voastra sau in favoarea unora. Timpul trecut poate insemna pentru voi amintiri placute sau nu. Un fel de paradox !?
               Improbabila situatie, fiecare le catalogam intr-un fel aceste amintiri. N-are cum sa fie tic fara tac, cum nu exista nici tunet fara fulger. Placut si neplacut !?
               Exista insa doua persoana, una scrie sau a scris, alta citeste, le cunosti. Sunt partile opuse ale aceleiasi monezi. Timpul ii macina.. timpul ii apropie, dar ceasul inca ticaie, in favoarea lor.

Ascuns in subconstient

Calatorind noaptea prin gandurile ascunse, foarte putin cunoscute de noi, pitite exact acolo unde nu te astepti, in capsorul tau, in subconstient, gasesti raspunsul la intrebarile din timpul zilei. Orice  vis este raspunsul creierului pentru intrebarile la care nu a fost gasit un raspuns sau acela nu a fost indeajuns.

Fiecare vis reprezinta ceva? Da, reprezinta ceva, nu in intregime, trebuie sa-i intelegi rostul, dar cu siguranta este o indemnare a subconstientului fata de tine pentru a persevera. Cel mai frumos lucru e sa intelegi visul, sa-i dezlusesti fiecare particica in parte, sa-l il iei pe vertical si orizontal ca pe un rebus si sa-ti dai seama ca totul se rezuma la a te face pe tine fericit. Nu te macina ideea de a visa fara oprire? Chiar deloc, o lume fara defecte, fara erori si fara tristete este lumea visului, un maraton de vise si te vei trezii dimineata cu cel mai frumos cuceritor pe fata, zambetul!

            Mereu in aceste vise ea-si face aparitia, ma simt exact ca un pom care a fost altoit cu vita de vie si am inceput sa fac struguri, oare sunt exagerat? Nu, doar ca am devenit si-n vise o singura persoana, un fel de nesscafé cu cea mai buna aroma.

            Totul se invarta in jurul unui singur sentiment, un singur cuvant, exact cum planetele se-nvart in jurul soarelui, eu si visul meu ne invartim in jurul ei.. in jurul iubirii.

Take your time, start to smile!

Last wave

     Totul este la unisol, un singur val tulbure pentru noi, ne apropiem de scara succesului, stim ca avem nevoie sa trecem pragu' in aceasta nunta cu viata, exact ca in momentul trecerii pragului cu mireasa-n bratele mirelui. Viitorul ne este pus in brate si trebuie sa trudim putin ca sa stapanim acest mic popas dinainte de viata de om "matur". Oare?

     Consider ca da, consider ca fiecare trebuie sa luptam pentru inca cateva zile astfel sa ne asiguram viitorul, sa fim proprii nostri stapani, sa nu fim obligati sa fim niste DEX-uri mergatoare, un fel de mini-Google pe picioare. Ajungem sa facem o alegere in urma careia persoanele iubite si dragi noua vor fi cel mai fericite pentru noi.
     Dupa cateva asteptari inca un motiv ne sprijina sa facem ce trebuie, paradoxal vrei sa fi langa aceea persoana dar stii ca daca mai astepti putin vei avea tot timpul din lume, un moment in care tu , omul implinit, fericit in urma treptei urcate pe scara aceasta ii vei spune ca tot ce iti doresti acum a ramas doar ea. Doar persoana iubita. Oare totul se invarte in jurul ei exact ca planetele in jurul soarelui? Posibil. Fiindca doar ea stie cum sa-ti motiveze zambetul. Zambesti fiindca si ea zambeste.

Better smile now, it's free

Acel sentiment

          Cand simti ca timpul nu-ti mai ajunge, cand vezi cat de repede trec acele clipe si nu-ntelegi.. vrei sa-ti petreci din ce in ce mai mult timp cu ea. Nu timpul conteaza, conteaza ce faci, conteaza clipa, conteaza momentul imbratisarii, atingerea buzelor, tachinarea care-ti face inima sa-si mareasca ritmul, conteaza lucrurile banale si zambetul frumos pe care-l consideri un raspuns la niste cuvinte bine alese.

          De ce ii oferi un zambet in locul unui raspuns rational? Fiindca zambetul e de fapt o masca pentru sentimentele pe care vrei sa le stapanesti, e cel mai sincer raspuns pe care i-l poti oferi, il merita.

          Stii mereu ,in toate clipele, ca orice s-ar intampla ea-ti va alina orice gram de durere sau suparare, iti va transforma orice defect intr-o calitate. Stii ca atunci cand faci un tur al sentimentelor tale incolacite in jurul ideilor, in jurul gandurilor inclestate totul se spulbera si ramane un singur sentiment, poate doua. Sentimentul de dor cand nu e langa tine si cel de iubire. Oare?

 

 

 

Cand luna e pe cer,

Si soarele ascuns de stele,

In sufletul meu, esti tu maimutel,

Doar tu esti in gandurile mele.

Carpe Diem

          A venit clipa bine meritata cand bataile inimii o iau razna, totul se schimba, devenim mai rationali, mai blanzi. Fiecare calitate primeste un punct iar defectele ajung a fi infime, niste lucruri vide, de care nu ne mai pasa fiindca individei nu-i pasa.

        Incepi prin a dormi devreme pentru a te trezi devreme, doar ca sa-i vezi zambetul care-ti face ziua mai frumoasa, n-ai nevoie de soare afara fiindca chipul ei angelic lumineaza indeajuns in viziunea ta, lacrimile devin cristale de fericere. Sentimentul acesta care ne copleseste este doar un imbold pentru fiecare ca sa ajunga cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.

         De unde poti invata mai mult decat in clipa cand senzatia te face sa te simti protejat, sa fii increzator in cuvintele rostite de ea. Aceasta boala de care unii fug si altii o cauta cu orice pret se manifesta diferit pentru cele doua sexe, simptomul indragostelii la fete este indrazneala, la baietii timiditatea.

          Acei ochi care variaza in culori care definesc toate insusirele frumoase, acei ochi superbi care te hipnotizeaza in timp ce-i privesti chipul, atunci e clipa cand inima ta o ia razna, atunci i-am luat mana si i-am pus-o pe pieptul meu pentru a simti si ea ce simt eu. In clipa aceea stiam raspunsul la toate intrebarile inimii.

Dream about..

   Acel moment cand presupunem ca meritam ceva mai bun, momentul acela special cand ne imaginam , vedem un vis cu ochii deschisi, un lucru minunat de care multi n-au parte. Stai linistit si asculti fiecare cuvant, simti cum acele cuvinte se dezlipesc de buzele ei perfecte.

   Undeva, ceva incredibil asteapta sa fie descoperit, oare asteptarea aceasta s-a terminat? Poate. N-ai cum sa intelegi mintea omului, acum se poate gandi la ceva si in doua minute sa-si schimbe gandul. Dar mereu lasa impresia ca nu te va lasa sa cauti mai departe, cautarea ta si asteptarea ei au ajuns intr-o intersectie de care nu vrem sa scapam niciodata.

      Cea mai de pret persoana mi-a spus inca de cand eram o "găoace" de copil ca Dumnezeu ne va da sa cunoastem multe persoane nepotrivite pana cand o vom intalni pe cea potrivita. Oare? Acum tind sa-i dau dreptate.

   Momentul acela cand presupui si ajungi sa sti ca presupunerea ta ajunge a fi un adevar, ai crezut pana cand ai inteles cu adevarat ca aveai dreptate. Mereu ajungi la prima impresie dupa ce ti-o schimbi de multe ori, paradoxal, mereu ajungi la prima impresie. Dar poate totul este inca un .. vis.

Little angel

   Pornind de la "Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău" pot spune ca nu il credeam niciodata pe dl. Jose Garcia, nu e vorba ca s-a indragostit cineva de zambetul meu, ci doar pretutindeni observ asemenea intamplari. Se intampla ceva frumos in momentul acela, simti cum fericirea iti curge prin vene si te simti implinit, te trezesti cu o pofta de viata de care nici Grasu XXL n-o poate descrie in melodiile lui.

   In momente cand toate se aglomereaza si sti ca nu poti face fata unei asemenea bucurii fiindca iti va acapara majoritatea timpului, dar incerci sa faci sa fie totul bine.De ce se intampla mereu asa? Fiindca ceea ce iti este pus deoparte apare cand nu te astepti. Fiindca nu conteaza ce se intampla in viata ta pana atunci, conteaza ca ea a venit, ti-a suras pe coridoarele vietii si ti s-a indeplinit dorinta de cand erai un pustan "Imi doresc sa fiu fericit". Asta e tot ce conteaza.

   Sa stai sa cunosti acea persoana ti se pare usor, fiindca te simti in largul tau, n-ai timp sa te gandesti ce s-o intrebi fiindca gura iti vorbeste cu mult inainte. Vrei s-o acaparezi, sa vada tot ce-i mai frumos. S-ai mentii acel zambet superb pe fata ei simpla.

 

As I always said.. Just Smile!

Castel de amintiri

   Toti suntem singurii nostrii stapani, regele este cea mai sensibila parte din noi, zidurile sunt orgoliile noastre, iar fiecare caramida din castel sunt amintirile noastre. Nu putem sa intelegem de ce cu fiecare regina care ajunge langa rege acel zid se micsoreaza. Totu' ajunge sa fie ceva simplu, dar dupa ce aceasta pleaca ramane o fortificatie si mai mare.

   Orice rege trebuie sa aibe si un joker, care sa-l faca sa rada, sa treaca peste toate banalitatile vietii, e un ciclu continuu de care nimeni nu scapa. Toti avem un joker, persoanele importante..

   Orice regina care ajunge acolo isi doreste tot ce-i mai frumos, si o data cu astea toate cladirile se maresc fiindca sunt mai multe caramizi, or fi ele bune? Dupa ce aceasta pleaca, ramane o fortificatie mai mare, urmatoare merita sa cunoasca regele dupa atata bataie de cap?

Cel mai greu e sa-ti fie dor, sa sti ca ai avut ceva frumos, stabil, un lucru minunat pe care nu multi il au, dar din cauza zidurilor ai renuntat. Frica? Nu, orgoliul da.

   A fost o regina care mi-a spulberat si cel mai mic zid, a facut ca regele sa fie atat de energic si spontan, nu avea nevoie nici de joker, orice caramida nu mai avea nici cel mai mic rost, era de ajuns sa fie doar regele si regina. Iluzii dupa iluzii ca exista cineva asemanator, trecand prin toate starile ai cunoscut ce era mai frumos, dar ai lasat-o sa plece.

   E pustiu, dezamagirea e in floare si gandul ca vrei sa fie la fel te apasa si te induce intr-o speranta de care nu oricine are parte. Ramai cu caramizi de care nu-ti pasau, cu ziduri inalte si un rege tot mai obosit. Ramai cu un castel plin de amintiri..

Don't waste my time..

               Luand o pozitie in spatiu si privind spre un individ care se uita incontinuu la acelasi film de o saptamana, asculta o melodie pe repeat timp de cinci zile sau are o poza de profil pe facebook pentru o zi si dupa o schimba.. Tipu' respectiv a intrat intr-un impas, intr-o monotonie, o rutina pe care nu si-a dorit-o dar totusi persista crezand ca in filmu' acela va citi o replica noua, in melodia respectiva va auzi un vers special si poza de profil poate incepe sa zambeasca singura. Imposibil.
               Totul incepe printr-o schimbare, lasand gluma la o parte si citind dincolo de aceste cuvinte se intelege ca acest om vrea ceva nou.

               Din filmu' acela a inteles ca nu se va schimba nicio scena singura , doar daca regizoru' va face vrun remake, asa ca si personalitatea sa se poate schimba doar daca el vrea. Din melodiile puse pe repeat va intelege ca la un moment dat, cel putin refrenul se aude de doua ori, asa ca si el va zice in viata sa ceva de mai multe ori pana va fi inteles. In schimb, poza de profil, zambetul acela nu apare din senin, trebuie un motiv sa fie acolo.
Trebuie sa ai indeajuns de multe motive incat sa intelegi ca trebuie o schimbare, daca iti doresti asta, atunci se va intampla.

 

 

 A alege momentul inseamna a castiga timp.

Numele trandafirului

     De ce in viata ce-ti doresti nu poti avea si ce nu-ti doresti ai din plin? Hah, mai bine intreb de ce e cercu' rotund si universul infinit. Dar asta este pana la urma. Un raspuns bun a fost: "Omul trebuie sa invete sa se multumeasca cu ce are, pentru ca daca asta primeste inseamna ca de asta are nevoie", mi-a zis un prieten bun, Cristian Ianculescu.

     Inca cred ca daca lupti pentru ceva cu adevarat si din toata inima o sa-l obtii pana la urma. Din asta am inteles doar ca dragostea este conditia in care fericirea altei persoane este esentiala pentru mine. Incep sa inteleg, incep sa-mi dau seama ca de fapt toate lucrurile se intampla cu un rost. Fiecare actiune a noastra are un scop in ce va urma in viitor.
     N-am apucat sa cunosc cu adevarat, sa inteleg din plin ce inseamna un cuvant, 2 litere amarate care-ti provoaca o stare insuportabila. "NU". Un cuvant pe care-l auzim cu totii, dar are greutate asupra noastra, un circuit inchis de ganduri care te macina, te framanta. Te face sa-ti pierzi zambetul cu care poti trece peste probleme de zi cu zi. Dar cred ca nu trebuie sa-l inteleg, ci sa il aud doar si sa merg mai departe.
     Sunt bun, dar nu sunt un inger, sunt si rau, dar nu sunt demon, sunt decat un adolescent care invata pe zi ce trece ca viata nu e asa cum credeam cand eram un pusti. Daca aveam o floare pentru fiecare moment cand ma gandeam la tine acum ne plimbam prin gradina ta plina de trandafiri.

Just smile!

No bullshit around!

        Fiind atent la persoanele din jurul meu, din RATB, de la liceu, de peste tot, am observat ca toti suntem intr-o continua schimbare, intr-un continuu joc de-a X si 0 unde de fiecare data este remiza. Toti facem alegeri, toti luam decizii, fie bune, fie rele.

           Asemenea decizii ne pun valoarea morala intr-un crescendo, ne fac oameni, ne contureaza un caracter si o personalitate. Dar pentru multi e usor sa porti o masca, sa te crezi o persoana care nu esti, sa traiesti in spatele altora, in spatele unor persoane mai influente sau pur si simplu in spatele proprie minciuni. De ce? De ce sa ne mintim singuri? Mergem pe principiul e mai frumoasa jucaria lu' colegu' decat jucaria mea chit ca sunt la fel? Nu!

          Suntem oameni cu ratiune. Asta vreau sa cred, dar spre deosebire de cateva persoane multi sunt doar niste imitatii, niste falsi, prefacuti, slabi de caracter. Intr-o zi vor intelege ca nimeni nu e in stare sa judece daca ceea ce face cel din stanga/dreapta e bine sau nu, ci vor sti ca cel mai bine se limiteaza la o parerea proprie, personala pe care si-o vor pastra pentru ei insisi.

        Cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l invatam e ca  varsta inseamna experienta, pe langa asta unii degeaba au o varsta. E greu sa obtii ce-ti doresti, dar pana atunci schimba ce este gresit. O sa intelegeti asta cand o sa dati de persoane care nu-ti zic nici "Buna!", nici "Futu-te-n cur!" , ci te intreaba direct daca nu cumva ai sa-i dai si ei/lui niste bani. Niste bazdaganii.. ( insecte jegoase care te fut la icre )

Iluzii

De la o simpla privire asupra a doua piese compatibile iti pot trece prin cap un infinit de ganduri si idei. O imagine de ansamblu a vietii si un flash-back al ideilor tale in functie de experienta dobandita in viata.

  Ce motiv sa ai sa fi suparat ? Nu e un simplu motiv, ci sunt motive. Ce ma framanta? Nu ma framanta, ma schimba, imi schimba bucatica cu bucatica din personalitatea mea. Imi duce fiecare calitate la extrem ajungand un defect, fiecare lucru marunt devine ceva nepretuit.

Toate din simplul motiv ca te simti "ambalaj tare, dar gol pe interior" atata timp cat nu ti la cineva, atata timp cat nu iubesti pe cineva, atata timp cat nu simti imbratisarea ei, sarutul ei, zambetul de fericire pe care tu i l-ai pus pe chipul angelic. Ajungi o epava , ajungi persoana despre care ai citit acum.

Totul doar din cauza la un miraj, un lucru neadevarat, un vis care nu devine realitate, o dorinta la care doar un optimist se poate gandi, si cuvantul care poate sublinia intreaga ideea.. Iluzie.

Esential

De curand corabia pe care ma aflu incepe sa se usureze, raman tot mai putini pasageri si inca caut o singura persoana, pe langa acelea pe care le-am gasit deja. Treci repede peste multe cand ai persoanele potrivite langa tine in momentul potrivit. Langa acele persoane  treci peste toate obstacole pe care fiecare credem ca nu le putem evita. E frumos mai ales in momentul cand toti cred ca roata-i patrata, dar toti stiu ca oricat de patrata o fi ea tot se-nvarte ea o data. S-a invartit, au simtit si altii ce-am simtit eu de fiecare data. Prietenia nu e un lucru pe care-l inveti la scoala, e ceva greu de explicat pentru multi, dar daca nu sti ce-i notiunea de "prieten" atunci n-ai invatat nimic.

Pe langa prieten(i), ce poate fi mai frumos decat ea. O vad, stiu cine e, e mereu acelasi pasager de pe corabie care-mi invadeaza visele cu lucruri marunte si frumoase. Continui sa cred ca e pasagerul de care am nevoie la carma corabiei, langa mine. Am cautat unde nu m-am asteptat, era fix in fata mea, dar paradoxal, nu o gasesc. Se ascunde si nu inteleg de ce. Dupa atatea valuri si atatia pasageri pe care ii aleg sa stea langa mine imi dau seama ca nu sunt cei potriviti. Nu poti asambla acest puzzle cu piese care, poate, se aseamana.
Eu sunt capitanul corabiei mele si pasagerul altora. Ma invart in loc si nu-mi dau seama ce pot face sa-i atrag atentia incat sa inteleaga ca tot ce-i mai bun este exact langa ea. Respectul, aprecierea, zambetul, increderea. Doar un singur pas. In acel moment pe corabie vor exista doar 2 pasageri. Noi doi. Tu si eu. In acel moment valurile se vor opri. La fel vor face si ploaia, si vantul. Cerul va deveni senin si in sfarsit visele vor deveni realitate. Pana atunci vom fi intr-un continuu joc "de-a v-ati ascunselea".

Gerar cu iPhone

Mergand spre casa mi-am dat seama ca a trecut inca o luna din acest an, un 2013 plin de schimbari si surprize pana acum. Nu cred ca vreunul dintre voi se gandeste acum de ce fac acest post. E un mesaj dragut care vreau sa-l transmit cuiva, o persoana care e nascuta cu o zi dupa Ceausescu, nu pun accent pe Nae Ceausu sa zic ca el e un comunist! Multi nu au "cel mai bun prieten", dar eu am, am cei mai buni prieteni, persoane remarcabile si diferite, un grup unit. 

Baiatu' asta fericit de cateva zile, mai ales ca a facut de curand 2 ani cu prietena lui, m-a ajutat prin cateva sfaturi scurte, nu conversatii lungi. O persoana care merita sa o cunoasca oricine. Bun simt si direct sunt principalele caracteristici ale lui. O persoana caruia i se potriveste vorba "scurt si la obiect" , impreuna avem multe amintiri si o sa tot avem timp sa mai facem. 

A fost o luna in care am stiut toti ce avem de facut, dar luna Ianuarie, e luna tovarasului meu.

Prietenii sunt usor de gasit, prietenii buni sunt greu de gasit, dar persoane ca el trebuie sa sti unde sa cauti. Multumesc maestre! 

A new SMILE

   Pe un medalion pe care-l port la gat am doua lucruri scrise, una e "be the first..". Prin acest scurt mesaj vreau doar sa-mi motivez propria incredere, sa am incredere ca ceea ce fac este bine, nu sa stiu ca de fapt starui in greseala. 

   Be the first.. Fi primul primul care dovedeste ca exista o persoana caruia ii poti oferi un lucru care pare banal dar de fapt e un lucru care o face sa zambeasca o zi intreaga. Fi primul care dovedeste ca orice om greseste. 

  Al doilea lucru pe care-l am scris pe el este "Just smile". Acest lucru reprezinta pentru mine si cred ca pentru oricine, antidotu' oricarei probleme. Paradoxal, desi pare cel mai isnignifiant lucru, este ,poate, unul dintre cele mai importante. Simplul fapt ca poti face o persoana sa treaca peste ceva daca ii oferi acest lucru marunt, ca ii poti inveseli viata arata toata importanta unui zambet.

   Mereu am fost acest gen de persoana, persoana potrivita, in momentul potrivit, care te face sa zambesti si in care poti avea incredere. Ce este acela un zambet? poate unii nu stiu, in primul rand este fericirea ascunsa exact sub nasul nostru, in al doilea rand este cel mai frumos lucru pe care i-l poti aduce persoanei de langa tine.

I just want to be the first that makes her just smile. 

Lacrimi pe parbriz

Ei bine, uite asa incep sa-mi asez gandurile pe o pagina de internet. Totul datorita unui prieten care mi-a sugerat ca scrisu' ma face sa gandesc mai limpede, ma face sa trec peste orice. Poate are dreptate, tind sa-l cred fiindca nu sunt eu persoana care au vazut toti aseara, nu sunt eu acel om, eu trebuia sa fiu persoana care il faceam pe "individu" acela sa zambeasca si sa uita instant, dar elevii isi intrec profesorii zicea maestrul Burca.

Exista un moment in viata cand trebuie sa-ti folosesti zambetu' ca stergatoru' de parbriz, nu opreste ploaie nicidecum, dar macar te face sa-ti vezi de drumul tau, de destinu' tau, de lucrurile minunate care ti le spune individa de dimineata la ora 8:00 la horoscop. "In fiecare moment, chit ca esti suparat, tot vei face niste glume bune", asa spun toti, ii cred, ii ascult si stiu ca au dreptate, sunt constient de absolut orice mi se intampla, dar e greu sa treci peste , e greu sa-ti vezi de drumul tau acum, n-ai cum sa nu deviezi putin de la cursu' vietii in momentul cand cineva care a participat la el nu mai e.

Aseara auzeam "Ba Booghy, dar tu-mi ziceai...", asa porneau toate. De ce? Fiindca nu eu eram cel care avea nevoie de sfaturi, eu eram cel care dadea sfaturi. "Ba Booghy, treci peste!". Era cealalta afirmatie. Cum? Cum poti trece peste ceva, sau mai bine zis, cineva, care nu de mult iti spunea "te iubesc", "imi e dor de tine", "vreau sa stau o zi intreaga numai cu tine si atat".

Asta e primu lucru care m-a demoralizat, dar incet incet mi-am dat seama ca sunt altele care mi-au accentuat supararea, "Carmen nu prea mai e bine", il auzeam pe tata spunandu-i asta unui prieten de familie. "Stefan s-a apucat si el de tratament", mama spunand asta tot acestu-i prieten.

Ma lupt cu ideeile astea de 1 AN, nu multi stiu prin ce trec si nu ma laud cu asta. Oare cat sa rezist?

Mi-e greu sa cred ca sprijinul de care aveam nevoie nu-mi mai raspunde la telefon cu acelasi ton, e greu sa stiu ca fericirea de a avea trecuta in agenda "Iubita" se va reintoarce altadata.
Toti le avem pe ale noastre, toti facem greseli, ne ascundem in spatele adevarului, intrebarea mea e.. Dar chiar exista oare adevar in ceva? 

"In viata mea am facut multe greseli, multe alegeri proaste, stiu ca o sa le mai fac, dar nu-mi da un sut, opreste-ma, fiindca doar gresesc si invat." A fost cea mai importanta fraza care a uitat-o.

Mergand pe deviza mai bine cobor decat sa urc, adica mai bine renunt decat sa lupt. 

P.S.: Ai avut dreptate, ma simt mai bine ca am scris asta.