No bullshit around!

        Fiind atent la persoanele din jurul meu, din RATB, de la liceu, de peste tot, am observat ca toti suntem intr-o continua schimbare, intr-un continuu joc de-a X si 0 unde de fiecare data este remiza. Toti facem alegeri, toti luam decizii, fie bune, fie rele.

           Asemenea decizii ne pun valoarea morala intr-un crescendo, ne fac oameni, ne contureaza un caracter si o personalitate. Dar pentru multi e usor sa porti o masca, sa te crezi o persoana care nu esti, sa traiesti in spatele altora, in spatele unor persoane mai influente sau pur si simplu in spatele proprie minciuni. De ce? De ce sa ne mintim singuri? Mergem pe principiul e mai frumoasa jucaria lu' colegu' decat jucaria mea chit ca sunt la fel? Nu!

          Suntem oameni cu ratiune. Asta vreau sa cred, dar spre deosebire de cateva persoane multi sunt doar niste imitatii, niste falsi, prefacuti, slabi de caracter. Intr-o zi vor intelege ca nimeni nu e in stare sa judece daca ceea ce face cel din stanga/dreapta e bine sau nu, ci vor sti ca cel mai bine se limiteaza la o parerea proprie, personala pe care si-o vor pastra pentru ei insisi.

        Cel mai greu lucru pe care trebuie sa-l invatam e ca  varsta inseamna experienta, pe langa asta unii degeaba au o varsta. E greu sa obtii ce-ti doresti, dar pana atunci schimba ce este gresit. O sa intelegeti asta cand o sa dati de persoane care nu-ti zic nici "Buna!", nici "Futu-te-n cur!" , ci te intreaba direct daca nu cumva ai sa-i dai si ei/lui niste bani. Niste bazdaganii.. ( insecte jegoase care te fut la icre )

Iluzii

De la o simpla privire asupra a doua piese compatibile iti pot trece prin cap un infinit de ganduri si idei. O imagine de ansamblu a vietii si un flash-back al ideilor tale in functie de experienta dobandita in viata.

  Ce motiv sa ai sa fi suparat ? Nu e un simplu motiv, ci sunt motive. Ce ma framanta? Nu ma framanta, ma schimba, imi schimba bucatica cu bucatica din personalitatea mea. Imi duce fiecare calitate la extrem ajungand un defect, fiecare lucru marunt devine ceva nepretuit.

Toate din simplul motiv ca te simti "ambalaj tare, dar gol pe interior" atata timp cat nu ti la cineva, atata timp cat nu iubesti pe cineva, atata timp cat nu simti imbratisarea ei, sarutul ei, zambetul de fericire pe care tu i l-ai pus pe chipul angelic. Ajungi o epava , ajungi persoana despre care ai citit acum.

Totul doar din cauza la un miraj, un lucru neadevarat, un vis care nu devine realitate, o dorinta la care doar un optimist se poate gandi, si cuvantul care poate sublinia intreaga ideea.. Iluzie.

Esential

De curand corabia pe care ma aflu incepe sa se usureze, raman tot mai putini pasageri si inca caut o singura persoana, pe langa acelea pe care le-am gasit deja. Treci repede peste multe cand ai persoanele potrivite langa tine in momentul potrivit. Langa acele persoane  treci peste toate obstacole pe care fiecare credem ca nu le putem evita. E frumos mai ales in momentul cand toti cred ca roata-i patrata, dar toti stiu ca oricat de patrata o fi ea tot se-nvarte ea o data. S-a invartit, au simtit si altii ce-am simtit eu de fiecare data. Prietenia nu e un lucru pe care-l inveti la scoala, e ceva greu de explicat pentru multi, dar daca nu sti ce-i notiunea de "prieten" atunci n-ai invatat nimic.

Pe langa prieten(i), ce poate fi mai frumos decat ea. O vad, stiu cine e, e mereu acelasi pasager de pe corabie care-mi invadeaza visele cu lucruri marunte si frumoase. Continui sa cred ca e pasagerul de care am nevoie la carma corabiei, langa mine. Am cautat unde nu m-am asteptat, era fix in fata mea, dar paradoxal, nu o gasesc. Se ascunde si nu inteleg de ce. Dupa atatea valuri si atatia pasageri pe care ii aleg sa stea langa mine imi dau seama ca nu sunt cei potriviti. Nu poti asambla acest puzzle cu piese care, poate, se aseamana.
Eu sunt capitanul corabiei mele si pasagerul altora. Ma invart in loc si nu-mi dau seama ce pot face sa-i atrag atentia incat sa inteleaga ca tot ce-i mai bun este exact langa ea. Respectul, aprecierea, zambetul, increderea. Doar un singur pas. In acel moment pe corabie vor exista doar 2 pasageri. Noi doi. Tu si eu. In acel moment valurile se vor opri. La fel vor face si ploaia, si vantul. Cerul va deveni senin si in sfarsit visele vor deveni realitate. Pana atunci vom fi intr-un continuu joc "de-a v-ati ascunselea".