Ei bine, uite asa incep sa-mi asez gandurile pe o pagina de internet. Totul
datorita unui prieten care mi-a sugerat ca scrisu' ma face sa gandesc mai limpede, ma face sa trec peste orice. Poate are dreptate, tind sa-l cred fiindca nu sunt eu persoana care au vazut toti aseara, nu sunt eu acel om, eu trebuia sa fiu persoana care il faceam pe "individu" acela sa zambeasca si sa uita instant, dar elevii isi intrec profesorii zicea maestrul Burca.

Exista un moment in viata cand trebuie sa-ti folosesti zambetu' ca stergatoru' de parbriz, nu opreste ploaie nicidecum, dar macar te face sa-ti vezi de drumul tau, de destinu' tau, de lucrurile minunate care ti le spune individa de dimineata la ora 8:00 la horoscop.
"In fiecare moment, chit ca esti suparat, tot vei face niste glume bune", asa spun toti, ii cred, ii ascult si stiu ca au dreptate, sunt constient de absolut orice mi se intampla, dar e greu sa treci peste , e greu sa-ti vezi de drumul tau acum, n-ai cum sa nu deviezi putin de la cursu' vietii in momentul cand cineva care a participat la el nu mai e.
Aseara auzeam "Ba Booghy, dar tu-mi ziceai...", asa porneau toate. De ce? Fiindca nu eu eram cel care avea nevoie de sfaturi, eu eram cel care dadea sfaturi. "Ba Booghy, treci peste!". Era cealalta afirmatie. Cum? Cum poti trece peste ceva, sau mai bine zis, cineva, care nu de mult iti spunea "te iubesc", "imi e dor de tine", "vreau sa stau o zi intreaga numai cu tine si atat".
Asta e primu lucru care m-a demoralizat, dar incet incet mi-am dat seama ca sunt altele care mi-au accentuat supararea, "Carmen nu prea mai e bine", il auzeam pe tata spunandu-i asta unui prieten de familie. "Stefan s-a apucat si el de tratament", mama spunand asta tot acestu-i prieten.
Ma lupt cu ideeile astea de 1 AN, nu multi stiu prin ce trec si nu ma laud cu asta. Oare cat sa rezist?
Mi-e greu sa cred ca sprijinul de care aveam nevoie nu-mi mai raspunde la telefon cu acelasi ton, e greu sa stiu ca fericirea de a avea trecuta in agenda "Iubita" se va reintoarce altadata.
Toti le avem pe ale noastre, toti facem greseli, ne ascundem in spatele adevarului, intrebarea mea e.. Dar chiar exista oare adevar in ceva?
"In viata mea am facut multe greseli, multe alegeri proaste, stiu ca o sa le mai fac, dar nu-mi da un sut, opreste-ma, fiindca doar gresesc si invat." A fost cea mai importanta fraza care a uitat-o.
Mergand pe deviza mai bine cobor decat sa urc, adica mai bine renunt decat sa lupt.
P.S.: Ai avut dreptate, ma simt mai bine ca am scris asta.